Copiii instituționalizați, părăsiți de două ori: de părinți și de stat

În România, sistemul birocratic fură zâmbetul copiilor instituționalizați. Ei sunt părăsiți o dată de părinți și încă o dată de stat. Dreptul copiilor de a fi adoptați și dreptul familiilor de a adopta un copil se ascund în spatele legislației și insuficienței resurselor financiare.

13109347378tW6r9

Numărul adopţiilor se menţine scăzut în România. Cel al copiilor instituţionalizaţi rămâne ridicat. Din aproximativ 60.000 de copii instituţionalizaţi la nivel național, doar 1.602 au fost declaraţi adoptabili în primele 11 luni ale lui 2012, potrivit datelor Oficiului Român pentru Adopţii (ORA). De exemplu, în județul Maramureş, din cei 1.432 de copii din sistem, numai unul a fost declarat adoptabil până la 12 noiembrie 2012. De asemenea, în judeţele Mehedinţi şi Gorj, au fost declarați adoptabili câte patru copii, din 599 de minori instituţionalizaţi în Mehedinți, respectiv 759, în Gorj. Judeţele Vâlcea, Buzău şi Bacău aveau 2.286, 1.475 şi 1.526 de copii în sistem şi doar câte cinci copii declaraţi adoptabili în acest an. În Harghita, doar şase din cei 1.066 de minori aflaţi într-o formă de instituţionalizare au primit undă verde pentru adopție. Situația este la fel în toață țara.

Doi ani până la adopție… unii renunță pe drum

Procesul de adopţie este îngreunat de legislație, dar și de insuficiența resurselor financiare. Totul culminează cu termenele lungi date de instanță. Cuplurile pot aștepta chiar și doi ani până când devin părinți. Dacă ținem cont de dorința familiilor de a adopta copii cât mai mici, se poate afirma fără greș că sistemul de justiție își pune amprenta din plin asupra sistemului adopției.

Cine suntem? Unde ajungem? Copiii ce vină au?

Și în aceste condiții prezentate, mă-ntreb cine suntem. Care dintre noi își abandonează copilul? Cine uită că e mamă? Sau tată? De ce rămâi însărcinată dacă nu-l vrei? Sunt multe întrebări și puține răspunsuri. Trecem pe stradă unul pe lângă altul. Nu știm care a uitat că este mamă, nu știm că omul din fața noastră, din tramvai, are trei copii abandonați. Nu știm nimic. Nu mai știm cine suntem și ce vrem să devenim. Suntem atât de săraci încât ne batem și pe un loc în tramvai. Nu avem niciun scop. Suntem triști, răi, negri. Suntem goi. Însă goliciunea noastră face un suflet să sufere. Un suflet de copil, care nu are nici cea mai mică vină că a venit pe lume. Însă, pentru cei care uită că sunt părinți, copilul este o vină în sine. Îl uită și părinții biologici, îl uită și statul, câteodată îl uită și cei care ar fi vrut să-l adopte. Într-un final, copilul ne uită pe noi și atunci devine și el negru. Crește și trebuie să supraviețuiască și nu se va gândi la tine, cum nici tu nu te-ai gândit la el.

Sursă informații: dcnews.ro

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

The BeLoved G.

Be the one you love

Fashion with no limits

Smile! You’re at the best fashion site ever

Ce-am mai descoperit azi

Muzici. Cărți. Oameni. Chestii. Oportunități.

My Blog

Smile! You’re at the best WordPress.com site ever

That Random Comic Blog

Life is a comic strip and we are the characters.

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

sperantaunuiartist.ro

Acest site isi propune sa promoveze cultura in pictura

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

Paiat(z)a

Un izvor de intelepciune

endorfinul

diminueaza perceptia durerii

I'm feeling free RO

Ce nu văd alţii vedem noi

Alexbidam - Blogul fara nume

Un blog cu toate pentru toti

Doman Daniel Blog

A fine WordPress.com site

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Manzatu

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: