„Moartea se vinde la plic”

Primul material jurnalistic, care mi-a arătat că ambiția, frica uitată, perfecționismul, determinarea sunt esențiale în domeniu, a fost despre etnobotanice, din vremea în care normele de aplicare erau încă așteptate. Frica ne urmărea la fiecare pas, pasul în care aveam lângă noi un consumator cu HIV, care ne întreba „ce tragem”, ce simțim, frica în care el „ne mirosea”, frica în care comerciantul nu știa dacă să ne spună tot sau să tacă… frica să nu fim urmărite și mai apoi frica să nu ne întâlnim pe stradă cu ei, consumatori și comercianți. A fost o senzație unică. După fiecare moment de frică, mai obțineam câteva informații pe care le puneam la dosar. Poze, interviuri, consumatori, poliție, traficanți și noi în mijlocul lor… pentru o temă, care ne-a arătat că nu avem limite. Am făcut cea mai bună echipă de investigații de atunci, împreună cu Arina Delcea. Ancheta nu am publicat-o niciodată, până acum, când am găsit-o pe un stick uitat.

Ancheta noastră nu mai are niciun efect acum. În prezent, magazinele de etnobotanice, cel puțin din București, s-au închis. Traficul stradal este în floare. Când s-au închis magazinele de vise, au fost mâncate florile din Herăstrău…

„Moartea se vinde la plic”

„Odorizantul de cameră care se fumează și pudra cu efecte sexuale care se trage pe nas sunt, pentru politicieni, doar „niște plăntuțe” inofensive care nu au ce căuta pe agenda parlamentară. În timp ce părinții sunt urmăriți cu drujba de copilul lor, poliția stă și se uită disperată la o lege fără norme. Sex-shop-uri, pet-shop-uri sau așa-numitele „dughene” sunt măștile a unsprezece magazine din București care vând „produse denumite generic etnobotanice”. Așa apar în legea 194/2011 care, după „doar” șase luni, nu se aplică. Între incompetența și nepăsarea instituțiilor, care-și pasează vina de la una la alta, apare interesul. Tudor Ciuhodaru, unul dintre inițiatorii legii, este convins că milioanele de euro obținute din acest comerț își găsesc cu usurință buzunarele”.

Unde-i lege, e tocmeală!

Anul 2000. În luna august este dată legea 143 împotriva traficului și consumului de droguri.

Anul 2009. Apar primele cazuri de intoxicație cu etnobotanice.

Anul 2011. Tudor Ciuhodaru, Mircia Giurgiu și Petru Movilă inițiază legea 194 prin care sunt interzise produsele „denumite generic etnobotanice”. Preluată după modelul polonez de luptă împotriva substanțelor halucinogene, legea prevede pedepse de până la douăzeci de ani de închisoare pentru comercianții de etnobotanice. Parlamentarii le consideră doar „niște plăntuțe care nu au ce căuta” pe ordinea de zi. În timp ce politicienii se ceartă, copii mor în toată țara. România luptă împotriva etnobotanicelor cu o lege dată-n vremea în care „plăntuțele” nu existau. La sfârșitul anului, este adoptată legea 194. Urma ca în zece zile să fie date normele de aplicare.

Unde-i lege, nu sunt norme! Suntem în anul 2012  la „doar” șase luni după adoptarea legii 194, care încă nu se aplică.

O „simplă” dugheană 

Alexandru Zamfir, un tânăr de douăzeci de ani, a fugit de acasă împreună cu prietena lui, consumatoare de plăntuțe. După un an, a fost găsit mutilat de etnobotanice  în fața dughenei „de la Sebastian”. Cântărea doar 30 de kilograme. Cu răni pe tot corpul și desfigurat, tânărul a fost de nerecunoscut chiar și pentru mama lui.

Am fost și noi pe Calea Rahovei, lângă dugheana „Leul”. 

Acolo lumea se împarte în două: lumea comercianților și cea a consumatorilor. În timp ce comercianții-și umplu buzunarele din două în două minute, consumatorii fac chetă pentru pentru a cumpăra un plic. Cei din urmă se împart, de asemenea, în două categorii total diferite: oamenii străzii și copii.  Zece lei, atât costă pentru fiecare începutul unei dependențe. Dacă stai mai mult de cinci minute în zonă, afli ce se vinde. „Trageți pe nas sau doar fumați?”, aceasta a fost întrebarea nevinovată a unui om al străzii, de-al locului. Răspunsul nostru, al omului ce simte că a stat prea mult în zona lor, a fost: „doar fumăm”. „Aaaa, luați M5, deci Flash nu luați…Dacă vreți ceva să veniți la mine.”, a adăugat bărbatul în timp ce arăta sugestiv plicul, pe care tocmai și-l cumpărase. Prin urmare, magazinul atât de popular, vinde doar două produse: Flash, care se „trage pe nas” și M5, care se fumează.

La cafenea

Am fost zile-n șir lângă dugheana „Leul”. Stăteam în fața șaormeriei și beam cafea după cafea. La aceeași „cafenea” bea și vânzătorul de la magazinul de vise. Mic de înălțime, supraponderal, la vreo 25 de ani și mereu îmbrăcat în bluză verde, acesta este profilul comerciantului de etnobotanice. Vorbește puțin, dar cu tâlc. Suspicios, se uită mereu în jurul lui. Ne-a spus că nu are voie să iasă din magazin. A fost prima noastră sursă. Am vorbit atât fața în față, cât și la telefon.  Într-una din zile, beam o cafea cu el, la aceeași tejghea. A plecat pentru maximum două minute, pentru că avea un client. Când s-a întors, a aruncat paharul de cafea din care abia gustase. A adăugat: „Mi-ați pus ceva în cafea. Nu mai beau”.

La fel de suspicios este și când vede blitz-ul vreunui aparat. Speriat și grăbit, se duce spre ascunzătoare. „Iar mă dau ăsția la Pro TV”, adaugă după ce trage ultimul fum din țigară. Televiziunea îl sperie, Poliția nu. După ce a trecut o mașină de poliție pe lângă noi, Alex a spus cu un zâmbet în colțul gurii: „Au trecut şi ăştia de la Antidrog pe lângă mine. Ăştia m-au săltat o dată. M-au luat direct din magazin.”. Atunci i-am zis că ne-am angaja la magazinul de vise în ideea că e legal. Ne-a răspuns: „Atunci nu vă angajați!”.

Cu rețetă

Ce se vinde la magazinul de vise spune tot el: „N-auziţi ce vând eu? Pudră cu efecte sexuale şi odorizant de cameră.”. De fapt, pe pliculețul de Flash scrie pudră cu efecte sexuale, iar pe cel de M5, odorizant de cameră. Pe ambele pliculețe este scris că sunt interzise consumului uman. De asemenea, au și instrucțiuni de utilizare.  Alex știe efectul fiecăruia și explică că M5, de exemplu, se pune în țigară și provoacă halucinații. Pe „rețetă” scrie că se pune într-un  bol cu apă, pentru aromaterapie.  În ultima zi de mers la cafenea, am reușit să facem rost de la Alex de pliculețul de M5, pentru a-l duce la laborator. I-am spus că-l luăm pentru a-l consuma cu niște prietene. Ne-a spus: „Sunteţi cinci. Dacă n-aţi mai luat până acum, vă face praf pe toate”.

Nici aprovizionarea magazinului nu este un secret. Alex iese cu ghiozdanul pe umăr și se îndreaptă către o mașină scumpă parcată vizavi de magazin. Se urcă lângă șofer, care este și dealerul. Umple ghiozdanul cu pliculețe, coboară și intră-n magazin.

Din lac în puț

„Leul” era deja cunoscut de toți oamenii locului, dar și de consumatorii din toate colțurile Bucureștiului. Potrivit unor cumpărători de plicuri din Piața Victoriei, este singurul magazin unde se vinde M5. În timpul discuțiilor noastre cu Alex am aflat că magazinul se mută, pentru că „deja a început să bată la ochi”. Din 3 mai, magazinul s-a mutat doar ”două stații mai încolo, la Chirigiu”. Poliția știe, dar nu are dovezi. Tactica este aceeași. Zece lei în schimbul unui plic. Oamenii străzii, și ei aceiași, s-au mutat doar la două stații distanță.

 De-a instituțiile statului

Dacă o să găsiți vreodată în buzunarul copilului dumneavoastră un plic și o să aveți minima bănuială că ar putea fi niște „plăntuțe” nu vă gândiți că veți fi ajutați de vreo instituție a statului. Cu aceeași poveste am încercat noi să sunăm la Agenția Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC). După nenumărate apeluri, ne-a răspuns o femeie. De la „vă aud întrerupt” a ajuns la urlete precum „domnișoară, de unde ai luat plicul?”. Spre sfârșitul conversației a ajuns chiar la bănuiala, mai mult decât evidentă, că am fi consumatoare. Sfârșitul, bineînțeles, a fost tonul telefonului, care tocmai ne fusese închis în nas. Am sunat și la singurul  laborator de analiză și profil al drogurilor din cadrul poliției. Ni s-a spus că procedura e complicată și că trebuie să depunem o plângere la poliție, pentru că ”legea (194/2011) este recentă și nu se aplică, domnișoară”.

Doar agățată pe perete

Din interior în interior am ajuns la un anume Florin Ursu, singurul om din poliție care ne poate da informații despre etnobotanice. Telefonul  suna, dar niciodată nu răspundea. Am ajuns la Brigada pentru Combaterea Criminalității Organizate și Antidrog. Am fost trimise la singura persoană care ne putea vorbi despre problema produselor etnobotanice. Polițistul, care se simte „legat de mâini și de picioare” și se uită cu disperare spre o lege fără norme agățată pe perete, este chiar Florin Ursu. Are evidența tuturor celor unsprezece magazine care „comercializează vise”. Deși abia se mutase, polițistul știa că magazinul „Leul” este acum la două stații distanță, la Piața Chirigiu. Numele în acte al magazinului de la Sebastian era SC Bobocalm SRL. Administratorul era Andronie Eugen. Polițistul are încredere în legea 194/2011 și spune că atunci „când apar normele, se închid magazinele”. Atunci va apărea traficul stradal.

Disperat și neputincios, Florin Ursu spune că a ridicat sute de plicuri de M5 din fostul „Leul” și că au ieșit legale pe baza legii 143/2000, lege dată în vremea în care etnobotanicele nu existau pe piața din România. Am vrut și noi să facem o sesizare și să trimitem un plic de M5 la analiză, dar ni s-a spus că procedura durează mult și oricum răspunsul va fi același, că este substanță organică și atât. De fapt, este legală, dar ucide. Concluzia lui Florin Ursu a fost: „Ne-am grăbit să dăm o lege și am lăsat-o așa.”

Pasând

Ministerul Administrației și Internelor joacă un rol decisiv în apariția normelor de aplicare, dar Florin Ursu dă vina pe Autoritatea Național Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) și pe Ministerul Sănătății. A.N.S.V.S.A. trebuia să creeze un  laborator specializat unde să se facă analize asupra produsului susceptibil a avea efecte psihoactive. Cea mai importantă instituție din perspectiva legii 194/2011, A.N.S.V.S.A. dă vina pe Ministerul Sănătății, care trebuie să formeze o comisie de medici capabili să spună dacă „plăntuțele” pot crea halucinații și dependență. În timp ce instituțiile dau vina una pe alta, la Ministerul Sănătății nu răspunde nimeni.

 

„Niște plăntuțe”

Tudor Ciuhodaru, unul dintre inițiatorii legii 194/ 2011,  vorbește despre interesele care se ascund în spatele întârzierii normelor de aplicare.                                                                          Tudor Ciuhodaru susține că politicienii, indiferent de culoarea politică, au considerat că „niște ,,plăntuțe” nu au ce căuta pe agenda parlamentară”. Medicul afirmă că a inițiat această lege pentru că îi pasă, dar a fost motivat și de cazuri care i-au rămas întipărite-n minte: „Nu voi uita niciodată cele șase cazuri sosite simultan în serviciul de urgență sau părinții urmăriți cu drujba de un fost sportiv intoxicat cu etnobotanice.”.Tudor Ciuhodaru consideră că normele de aplicare întârzie să apară pentru că „milioanele de euro obținute din acest comerț, își găsesc cu ușurință buzunarele” și este convins că „cineva câștigă din perpetuarea acestei afaceri”.  Ministerul Sănătății și Ministerul Administrației și Internelor sunt răspunzătoare pentru apariția normelor, dar potrivit medicului Ciuhodaru, „de fiecare dată se va găsi un acar Păun”. Medicul a inițiat și campania „Nu toate frunzele sunt bune. Stop etnobotanicelor!” prin care luptă împotriva plăntuțelor precum Flash sau M5.

În România anului 2012, legile se adoptă, dar nu aplică. Fără norme, legea împotriva etnobotanicelor nu are niciun efect. Odorizantul de cameră, așa cum scrie pe plicul de M5, se poate vinde și fuma în voie, fără a exista o limitare legală. Grav este că sute, chiar mii de copii pot ajunge în situația lui Alexandru Zamfir: pe străzi sau la spital mutilați de efectul „plăntuțelor”, așa cum sunt numite de politicieni. În timp ce poliția nu face nimic, parlamentarii se ceartă, copiii mor în toată țara, iar comercianții își umplu buzunarele cu milioane de euro obținute cu ușurintă din economiile familiilor disperate, lăsate fără speranța de a avea un copil sănătos”.

Anunțuri

Tag-uri:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

The BeLoved G.

Be the one you love

Fashion with no limits

Smile! You’re at the best fashion site ever

Ce-am mai descoperit azi

Muzici. Cărți. Oameni. Chestii. Oportunități.

My Blog

Smile! You’re at the best WordPress.com site ever

That Random Comic Blog

Life is a comic strip and we are the characters.

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

sperantaunuiartist.ro

Acest site isi propune sa promoveze cultura in pictura

A d i n a M i r e l a

Toate textele și imaginile de pe acest blog îmi aparțin .

Paiat(z)a

Un izvor de intelepciune

endorfinul

diminueaza perceptia durerii

I'm feeling free RO

Ce nu văd alţii vedem noi

Alexbidam - Blogul fara nume

Un blog cu toate pentru toti

Doman Daniel Blog

A fine WordPress.com site

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Manzatu

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: