Facultatea de Jurnalism scoate frustrați pe bandă rulantă

Scriu cu părere de rău această postare, însă nu este prima oară când simt nevoia să o fac. Vina este atât a sistemului, cât și a studenților. Problema poate fi foarte simplu calculată. Rezultatul este dramatic. Doar la Facultatea de Jurnalism și Știintele Comunicării (FJSC) din cadrul Universității din București intră anual 300 de studenți. Un plus este că sunt bine aleși, printr-un examen de admitere. Însă să iasă anual 300 de jurnaliști doar dintr-o instituție de învățământ este mult prea mult. Și aici îi iau în calcul doar pe cei de la licență. Dintre cei 300, care devin anual specialiști în științe ale comunicării pe hârtie (sunt la Relații Publice, Jurnalism și Publicitate), maximum 20 reușesc să se angajeze. Mulți nu reușesc nici măcar în alte domenii să se ducă. Aici apare o fractură. Apar categoriile de oameni, apar cei care caută, care trimit CV-uri către publicații pentru un internship, apar cei care stau în practică o lună, două, trei în care li se spune că nu sunt locuri. O parte dintre aceștia se demoralizează, se întristează, simt că au intrat într-un sistem care citește pe fruntea lor „slugă fără bani”. Însă, mulți reușesc și mă bucur enorm de mult pentru ei, pentru că perseverența îi ajută să ajungă sus, acolo unde alții doar visează, fără să recunoască. Această ultimă categorie, a altora care vizează și nu recunosc, este una destul de ciudată. Sunt oamenii pe care nu-i vrei să-i ai lângă tine. Sunt cei frustrați. Și sunt mulți, credeți-mă pe cuvânt. Însă, din observația mea neparticipativă am constatat că acești mulți frustrați nu au reușit nimic în viață, parcă au fost crescuți pentru a se îndrepta către o singură direcție numită eșec. Sunt cei care dacă ar ajunge să fie puși în funcții-cheie de oameni influenți, i-am înjura, i-am huidui și le-am cere demisia. Așa cum se întâmplă acum cu Radu Stroe. Comparația este puerilă. Fără să fiu rea, sunt ca niște purici pe lângă ministrul de Interne. De-a lungul facultății, i-am auzit pe acești frustrați vorbind de rău profesorii, făcând practică în tot felul de chestii dubioase, unde primeau gratis un sandviș și o bere, unde erau băieți/fete cu o morală pusă la îndoială. Am auzit persoane, care de fiecare dată când se ivea o oportunitate serioasă, spuneau că nu merg ele acolo. Aveau un râs care demonstra că ar vrea, însă nu aveau încredere în ei că vor reuși. Erau mult prea deștepți ca să aibă pretenția ca munca lor să fie plătită. La sfârșitul facultății, mulți dintre ei se plângeau că nu-i primește nici măcar un site necunoscut gratis. Aaa, am uitat. Încă de la începutul facultății, exista frustrarea frumuseții: „nu ne vor pe noi, vor doar păpuși, care folosesc produse de la Vichy”. Această ultimă afirmație a existat, nu mai știu însă cine a spus-o. Cu toată părerea de rău, aceste persoane continuă să se comporte ca niște animale. Singurele lor metode de atac sunt să vorbească urât, să înjure și să-i jignească pe cei care au ajuns mult mai sus decât ei. Și e trist să spui că visul tău e să lucrezi, de exemplu, în presa online și după ce nu treci de interviu să-ți scuipi mai bine de un an frustrarea în diferite medii. E tipul de om care nu a lucrat niciodată, dar îi critică pe cei care o fac. Cel mai criticat jurnalist pe care îl știu, de profesorii incompetenți, de studenții care le urmează exemplul și-i aplaudă, a fost Mircea Badea, care în viața cotidiană este un tip timid, educat și cu bun simț. Mulți critică imaginea Mircea Badea, aia care face o audiență uriașă, care rade tot, care câștigă un salariu la care frustrații doar visează, care are o viață ruptă de a lor, la care ei, cu atitudinea care-i caracterizează, nu vor ajunge niciodată. Și sunt multe imagini: Dan Capatos este complet diferit, Mihai Petre, imaginea durului e incompatibilă cu el în viața reală. Și alții. Toți sunt criticați de niște persoane pe care eu consider că nu merită să le jignești, simpla lor prezență sau luare în considerare este o jignire. Ne jignim pe noi, demnitatea noastră pentru niște persoane care nu au nimic bun de spus. Dacă le-am explica că în media, în câmpul profesional nu se întâmplă aceleași lucruri care sunt scrise în unele cărți de jurnalism, e ca și cum i-am spune prostului că e prost. Nu ne-ar înțelege pentru că-i trebuie minte. Astfel, Facultatea de Jurnalism este doar o instituție de învățământ care scoate anual cel puțin 200 de frustrați, triștii din metrou.

Lor, frustraților, nu am ce le spune. De ce? Scrie mai sus. Însă părinților care ajung pe acest blog le spun să-și crească copiii frumos, să-i învețe ce-i respectul, egalitatea, democrația, să-i învețe să ajungă sus fără să calce pe nimeni în picioare, să-i învețe ce înseamnă să fie oameni mari și buni.

Roxana Covrig

Anunțuri

Tag-uri:, , , , ,

11 gânduri despre „Facultatea de Jurnalism scoate frustrați pe bandă rulantă

  1. Andrei 27 Ianuarie 2014 la 09:19 Reply

    Imi place ca ai plecat de la cei 300 de la FJSC si ai ajuns la Badea si Capatos. Badea nu are studii in domeniu si nici macar nu se considera jurnalist, dupa propriile spuse, iar Dan Capatos este produsul unei alte scoli de presa.

    Deci, care este modelul de succes produs de FJSC? In afara de Mihai Coman, se stieee….

    • Roxana Cristiana 27 Ianuarie 2014 la 21:44 Reply

      Aaa, clar, ai dreptate că imaginile prezentate de mine nu au ieșit din FJSC, nici nu am vrut să spun asta. Din contră. 😀

  2. Zana 27 Ianuarie 2014 la 18:04 Reply

    Tu ai realizat ceva pana acum?
    Postarea ta vine tot dintr-o frustrare.

    • Roxana Cristiana 27 Ianuarie 2014 la 21:42 Reply

      Din fericire, da, am realizat. Și sunt încă la început, însă mă lovesc de mulți frustrați în viața de zi cu zi. 😉

    • Roxana Cristiana 27 Ianuarie 2014 la 21:46 Reply

      Dar comm-ul tău din ce vine Zana? Pură curiozitate. 🙂

  3. Teodora 28 Ianuarie 2014 la 00:56 Reply

    O persoana frustrata este, intr-o oarecare masura, o victima.
    Frustrarea, ca si complexul, vine din incapacitatea si imposibilitatea de a realiza ceva dorit, de a avea ceva dezirabil, de a fi cineva admirabil sau in concordanta cu propriile vise. Frustrarea se naste din cauza existentei unei disonante intre scenariul visat/dorit si realitatea care dovedeste contrariul.
    Nu sustin faptul ca o persoana care nu reuseste din prima ceea ce isi propune trebuie sa isi creeze un complex din aceasta cauza si sa abandoneze procesul sau, mai rau, sa lase esecul sa ii distruga aplombul, zic doar ca „frustratii” poate nu sunt „frustrati” pentru a face lumea mai urata, nu sunt „frustrati” pentru ca aleg asta si poate nu ar trebui stigmatizati. A fi frustrat este un lucru negativ, dar nu este un defect 100% asumat al individului. Sau, cel putin, nu ar trebui in niciun caz sa fie.

    Cel putin, asta e parerea mea: ca ai fost o idee cam dura vizavi de aceasta realitate de altfel trista a zilelor in care traim. 🙂

    P.S.: In paranteza acolo la specializarile FJSC, e trecut de doua ori PR. E de fapt jurnalism, PR si advertising/publicitate. Poate poti modifica textul.
    O seara faina!
    Cheers!

    • Roxana Cristiana 28 Ianuarie 2014 la 06:07 Reply

      Înțeleg ce spui și ai mare dreptate, însă mi se pare că vezi lucrurile din perspectiva unei psihologe, ceea ce este în regulă. Așa văd eu dependența, de exemplu. Problema este reacția agresivă și jignitoare a frustraților, poate nu frustrarea lor în sine. 😀

      P.S: Mulțumesc pentru corectură.

      • Teodora 28 Ianuarie 2014 la 06:49

        Haha, ce dragut, asa pare? Perspectiva psihologica? Poate ca da. Culmea, eu am terminat tot FJSC. 😛
        Dar sunt complet de acord, nimic nu scuza un comportament urat.
        🙂

  4. Lore 28 Ianuarie 2014 la 15:49 Reply

    Scoate „jurnalism” din titlu si pune orice alta facultate din Romania. Teoria ta va fi la fel de valabila. Ultima oara cand am verificat, medicii incep pe un salariu de vreo 1200, cei care fac ASE-ul nu isi gasesc de munca niciodata (aproape niciunul dintre absolventi) si studentii la Litere fac un pact cu foamea din momentul in care trec de admitere. Nu e despre facultatea noastra.

  5. Ciberiu Toman 5 Iunie 2014 la 15:38 Reply

    Hei.

    Frustrarea se naste din cauza asteptarilor false.

    Unii cred ca te poti angaja doar cu diploma, altii nici macar nu asteapta sa o primeasca si isi gasesc loc de munca.

    Unii cred ca e ok sa faca rost de adeverinte de practica, altii nu stiu cum sa faca sa-si prelungeasca internship-urile.

    Unii cred ca au de castigat daca se dau bine pe langa profesorii care lucreaza in domeniu, altii le cer carti de specialitate sau ii roaga sa-i primeasca in practica.

    Eu cred ca frustrarea nu e indreptata catre tinta potrivita. Eu cred ca ar trebui sa ne punem intrebarea „de ce s-a angajat X si nu eu?” Am terminat aceasi facultate si ar trebui sa stim cam la fel de multe. Poate e o pila, poate are un cur bombat, poate a avut noroc sau poate a muncit mai mult decat mine.

    Rata angajati/absolventi nu e asa dramatica la FJSC. De bine de rau, gasesti un loc pe la o publicatie online unde scrii statusuri de facebook. Ca nu se ridica asteptarilor tale…e alta poveste.

    ps: E foarte dramatic articolul tau, cu tot cu titlul de can-can.
    Gandeste-te poate la facultatea de chimie (exemplu) unde sunt 300 de locuri bugetate, se inscriu 150 pe an si renunta 100 pana in anul 2. Platim taxe sa sustinem 300 de oameni in loc de 50. Si sunt multe alte defecte in sistem.

    • Roxana Cristiana 5 Iunie 2014 la 15:47 Reply

      Hey. Articolul meu a fost scris dramatic și tu ești foarte pozitiv. Adevărul e la mijloc. Sunt de acord cu majoritatea celor scrise de tine. Zi frumoasă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

The BeLoved G.

Be the one you love

Fashion with no limits

Smile! You’re at the best fashion site ever

Ce-am mai descoperit azi

Muzici. Cărți. Oameni. Chestii. Oportunități.

My Blog

Smile! You’re at the best WordPress.com site ever

That Random Comic Blog

Life is a comic strip and we are the characters.

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

sperantaunuiartist.ro

Acest site isi propune sa promoveze cultura in pictura

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

Paiat(z)a

Un izvor de intelepciune

endorfinul

diminueaza perceptia durerii

I'm feeling free RO

Ce nu văd alţii vedem noi

Alexbidam - Blogul fara nume

Un blog cu toate pentru toti

Doman Daniel Blog

A fine WordPress.com site

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Manzatu

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: