Prea mulți jurnaliști, prea puține șanse

Văd colegi cu visuri. Văd jurnaliști cu speranță. Văd disperare. De unii îmi pare atât de rău încât, dacă aș putea, le-aș lăsa locul meu. Au atât de multă nevoie de el… ca de apă. Zilnic, în redacție, sunt  trimise CV-uri. Unii sunt lăudăroși, alții speră. Am citit CV-ul unui jurnalist a cărui experiență s-a încheiat la 30 și ceva de ani, în 2012. De atunci, e freelancer, cum ne place să spunem. E șomer, în realitate. În CV-ul lui nu mai apare nimic. Dar speră la orice post, scrie frumos și-l trimite așa cum e. Și facultățile ne primesc în continuare, nu ne oferă mai nimic. În general, pierdere de timp. Și, cum am mai scris, suntem scoși pe bandă rulantă jurnaliști și trimiși într-o junglă unde nu avem loc. De acolo ies alții mult mai amărâți decât noi. Între timp, la multe publicații și televiziuni, salariile încetează să mai vină. Au încetat de câteva luni, deși știrile curg. Unora le sunt ceruți banii înapoi. Altora, le sunt date salarii infime. Multe publicații se închid. Pe lângă jurnaliști, sunt mulți alții din producție care rămân în stradă. Din păcate, nu pot decât să constat. Și am mai constatat ceva: sunt prea mulți tineri jurnaliști sau studenți la jurnalism care nu fac pasul de la entuziasmul Capitalei și al facultății la practică, pas pe care îl vor face prea târziu pentru a mai avea timp să aștepte ca o persoană dintr-o redacție să le dea o șansă.

Anunțuri

Tag-uri:,

3 gânduri despre „Prea mulți jurnaliști, prea puține șanse

  1. ratzone 18 Aprilie 2014 la 18:59 Reply

    un text super ultra real. aplauze

    • Roxana Cristiana 18 Aprilie 2014 la 19:06 Reply

      Mulțumesc pentru aplauze. Aș fi vrut să nu fie real. N-aș fi vrut ca înainte de Paști să văd jurnaliști șomeri care-și trimit disperați CV-urile.

      • ratzone 18 Aprilie 2014 la 19:13

        da, stiu bine bine bine ce zici. fac parte din categoria asta. nu mai trimit cv-uri de mult. am trimis doar putin. e inutil. e random. selectie intr-un mediu sintetic. In general, starea de disperare e la cote alarmante. Ma intre maine cum va arata disperarea asta ? ? 😦 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

The BeLoved G.

Be the one you love

Fashion with no limits

Smile! You’re at the best fashion site ever

Ce-am mai descoperit azi

Muzici. Cărți. Oameni. Chestii. Oportunități.

My Blog

Smile! You’re at the best WordPress.com site ever

That Random Comic Blog

Life is a comic strip and we are the characters.

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

sperantaunuiartist.ro

Acest site isi propune sa promoveze cultura in pictura

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

Paiat(z)a

Un izvor de intelepciune

endorfinul

diminueaza perceptia durerii

I'm feeling free RO

Ce nu văd alţii vedem noi

Alexbidam - Blogul fara nume

Un blog cu toate pentru toti

Doman Daniel Blog

A fine WordPress.com site

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Manzatu

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: