Condamnarea lui Dan Voiculescu scoate ura din neica-nimeni

Dormeam. Mă trezesc și văd că tocmai erau date, din minut în minut, condamnările în dosarul Telepatia. Despre dosar în sine nu mă pronunț. Fiecare are bubele lui. În acest caz, nu știu dacă buba este la judecători, procurori sau inculpați. Și-o știe fiecare. Eu, la fel ca voi toți, nu am cum să știu cu exactitate ce s-a întâmplat. Ne putem lăsa influențați, însă. Pe de-o parte, de ceea ce spun procurorii, pe de altă parte, de ceea ce spun inculpații.

Din condamnarea lui Dan Voiculescu nu am nici de câștigat, nici de pierdut. Mulți se află în aceeași situație. Sunt de-a dreptul uimită și șocată să văd cum unii jurnaliști jubilează pe Facebook. Ei ca ei. Dar și foști colegi de facultate, de liceu, oameni fără nicio treabă, interesați doar de rochițe sau celulita femeilor pe timp de vară (de parcă iarna dispare de la porcul de Crăciun). Unu’ scrie „10!”, altul scrie, pe Facebook, că nu se oprește din râs (ce poate fi mai penibil decât să scrii pe Facebook că nu te oprești din râs? râzi la tine acasă!), altul deschide șampania, una veche, bună. Și tot așa.

Toți oamenii ăștia n-au nimic de pierdut sau de câștigat, nu știu nimic din dosar (sunt  absolut convinsă), ci doar sunt fericiți. Învârtita titirezului vine dintr-o răutate inexplicabilă pentru mine. De ce ai ține să-ți arăți satisfacția, într-un mod penibil, în cele mai multe cazuri, pentru o condamnare a unui om de care habar n-ai?

De multe ori, m-am întrebat ce satisfacție au cei care se bucură, până la cea mai bună și mai veche șampanie de la magazinul din colț, de un rău care i se întâmplă altuia. Nu pot să înțeleg. E peste puterea mea de a înțelege că are trebui să-mi sară inima din piept de bucurie că X îi dă în cap lui Y.

P.S. Unii oameni mă întreabă ce treabă am eu să ajut mereu când pot un câine, un cerșetor, un copil. Mi-am luat și block pe Facebook pentru asta (ce durere!). Mă uit contrariată la acele persoane fără a le da vreo explicație pe care oricum nu o merită. Nu ar înțelege că atât timp cât pot să fac ceva pentru a fi mai bine în jurul meu, eu fac fără să stau pe gânduri. Mă bucură când un câine e fericit într-o familie sau că un copil are ce mânca astăzi, are cu ce se îmbrăca. Mă bucură fericirea, nu tristețea celor din jurul meu și mi-e imposibil să înțeleg inversul meu.

Anunțuri

Tag-uri:, , , , ,

Un gând despre „Condamnarea lui Dan Voiculescu scoate ura din neica-nimeni

  1. Marin Ghinoiu 8 August 2014 la 17:56 Reply

    Frumos! Bravo !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

The BeLoved G.

Be the one you love

Fashion with no limits

Smile! You’re at the best fashion site ever

Ce-am mai descoperit azi

Muzici. Cărți. Oameni. Chestii. Oportunități.

My Blog

Smile! You’re at the best WordPress.com site ever

That Random Comic Blog

Life is a comic strip and we are the characters.

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

sperantaunuiartist.ro

Acest site isi propune sa promoveze cultura in pictura

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

Paiat(z)a

Un izvor de intelepciune

endorfinul

diminueaza perceptia durerii

I'm feeling free RO

Ce nu văd alţii vedem noi

Alexbidam - Blogul fara nume

Un blog cu toate pentru toti

Doman Daniel Blog

A fine WordPress.com site

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Manzatu

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: