Despre mine

_MG_8750Sunt Roxana Cristiana Covrig, am 22 de ani. Sunt născută în București. Am crescut la periferia Bucureștiului, zona Antiaeriană, unde oamenii nu au visuri, ci doar speranța de a doua zi. Puțini sunt cei care reușesc să ajungă la o facultate.

Am terminat școala 131, unde directorul Dorin Zăpadă avea un dialog special cu mulțimea de copii venită din familii cu probleme sociale. Îmi amintesc și acum când un coleg a spus că el, dacă nu va avea bani și loc de muncă, va fura. Era o banalitate pentru noi. Directorul nostru, cu un limbaj șmecheresc, i-a spus: “Dacă vei fura, vei ajunge balerină la Jilava”. Cuvintele directorului au umplut sala de râsete, însă aveau un substrat. Trăgea cu dinții să păstreze în școală copiii cu probleme. “Să aibă și ei măcar opt clase, să nu fure, să nu dea în cap. Știți câte cuțite am găsit? Am găsit și două pistoale. Știți ce a făcut Poliția? Mi-a spus că nu are ce să le facă și mă poate trage pe mine la răspundere pentru deținere de arme albe. Le-am aruncat la canal” a spus, cu aceeași implicare, directorul Zăpadă la o ședință cu părinții de-ale fratelui meu. Este unul dintre puținele mele modele datorită implicării sociale de care a dat dovadă mai bine de 20 de ani.

Nici eu nu aveam visuri când eram elevă, însă ceea ce aveam eu se numea silință, perseverență și determinare. Învățam nopți la rând până când eram sigură că știu totul perfect. La engleză, mă asculta mereu bunica mea. Îmi spunea: “N-ai spus bine aici. Mai repetă”. Ea nu știa engleză.

Am terminat Liceul Teoretic “Ion Barbu”, specializarea filologie, engleză intensiv. În primul an de liceu am fost la specializarea matematică, engleză intensiv. Am urât-o pe profesoara de fizică. Scria o problemă, umplea tabla și întreba: “Ați înțeles? Să trecem mai departe”. Nimeni nu înțelegea și profesoara nu auzea nu-urile. Vorbea în același timp cu răspunsurile noastre. Spunea: “Să trecem mai departe”. La sfârșitul primului an, profesoara de engleză închidea mediile la filologie. Fizică, chimie, matematică, informatică- patru coloane goale. A urmat o cerere la secretariat. Am învățat limba latină în zece zile. Am dat diferența și m-am mutat la filologie.

În clasa a zecea, am citit o știre despre Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Nu știu care era subiectul, însă îmi amintesc perfect unde era așezată: în josul paginii din stânga a ziarului, al treilea chenar de la stânga la dreapta. Era o știre scurtă. Avea și poză. Atunci m-am hotărât că vreau să dau admnitere la FJSC. Am terminat liceul și toți cei din jur au încercat să mă convingă să nu aleg jurnalismul. Mă simțeam ca-n Caragiale. În jurul meu era o strădanie greu de descris. Toată vâlva era creată de mine, că voiam eu să dau la jurnalism. M-au sunat chiar și mătuși, care nu aveau un rol în viața mea, doar un grad de rudenie. Absolut nimeni nu voia să dau la jurnalism. Aveam o carte de gramatică de la o verișoară. Am lucrat două zile din ea. Completam răspunsuri și apoi le verificam. Am dat admiterea și am plecat la mare. M-a sunat mama. Era în culmea fericirii. Intrasem la buget.

În anul al doilea, am ales specializarea Jurnalism. Voiam să fiu reporter de televiziune. Am făcut practică la televiziunile Sigma TV, TVR, Digi 24 și la publicația online dcnews.ro. Lucrez de un an și cinci luni la dcnews.ro. De opt luni în program full time.

Seara, merg la master. Am ales Jurnalismul Tematic pentru o completare a studiilor. Nu știu ce voi face în continuare, dar nu-mi doresc să mă plafonez, să nu avansez. Trăiesc un vis, care-i doar al meu, unul în care evoluez continuu și în care timpul nu trece pe lângă mine.

În timpul scurt care-mi mai rămâne, îmi place să pictez și să fac sport. Dragostea pentru pictură mi-a fost transmisă de către pictorul Mircea Goția, care-mi va rămâne în suflet alături de ceilalți puțini oameni de la care chiar am învățat ceva.

5 gânduri despre „Despre mine

  1. Ghinoiu Marin 25 Martie 2014 la 21:53 Reply

    Frumos ! Felicitari !

  2. Mircea Hodor 26 Martie 2014 la 13:04 Reply

    Apreciez ca esti cu siguranta una din putinii cernuti de sita lipsei de tot felul…Ma intreb cum ai fi evoluat daca ai fi fost crescuta „in puf”;Acum esti in sine o valoare,si-ti doresc din tot sufletul sa nu te…irosesti .Regret nespus ca „statul”(asa cum il numim in chip virtual,mai ales atunci cind pozeaza nud, golit parca de orice scop sau utilitate)nu este format din oameni ca tine,oameni care stiu cu adevarat sa discearna intre rau si bine,oameni care stiu ce e frumosul,dar si uritul,oameni de bine care sa-si doreasca binele,si sa fie suficienti de puternici ca spirit incit sa-l si realizeze.
    Tara asta,din pacate nu are nevoie de tine,de mine,de…nimeni…Nu te irosi.

    • Roxana Cristiana 26 Martie 2014 la 19:31 Reply

      Cuvintele dumneavoastră sunt foarte frumoase, deși sunt un om simplu. Fiecare om are povestea lui. Vă mulțumesc foarte mult pentru apreciere!

  3. alexandru sociu 19 Ianuarie 2015 la 05:51 Reply

    Si acum tu scrii la dcnews?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

The BeLoved G.

Be the one you love

Fashion with no limits

Smile! You’re at the best fashion site ever

Ce-am mai descoperit azi

Muzici. Cărți. Oameni. Chestii. Oportunități.

My Blog

Smile! You’re at the best WordPress.com site ever

That Random Comic Blog

Life is a comic strip and we are the characters.

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

sperantaunuiartist.ro

Acest site isi propune sa promoveze cultura in pictura

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

Paiat(z)a

Un izvor de intelepciune

endorfinul

diminueaza perceptia durerii

I'm feeling free RO

Ce nu văd alţii vedem noi

Alexbidam - Blogul fara nume

Un blog cu toate pentru toti

Doman Daniel Blog

A fine WordPress.com site

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Manzatu

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: