„Moartea se vinde la plic”

Primul material jurnalistic, care mi-a arătat că ambiția, frica uitată, perfecționismul, determinarea sunt esențiale în domeniu, a fost despre etnobotanice, din vremea în care normele de aplicare erau încă așteptate. Frica ne urmărea la fiecare pas, pasul în care aveam lângă noi un consumator cu HIV, care ne întreba „ce tragem”, ce simțim, frica în care el „ne mirosea”, frica în care comerciantul nu știa dacă să ne spună tot sau să tacă… frica să nu fim urmărite și mai apoi frica să nu ne întâlnim pe stradă cu ei, consumatori și comercianți. A fost o senzație unică. După fiecare moment de frică, mai obțineam câteva informații pe care le puneam la dosar. Poze, interviuri, consumatori, poliție, traficanți și noi în mijlocul lor… pentru o temă, care ne-a arătat că nu avem limite. Am făcut cea mai bună echipă de investigații de atunci, împreună cu Arina Delcea. Ancheta nu am publicat-o niciodată, până acum, când am găsit-o pe un stick uitat.

Ancheta noastră nu mai are niciun efect acum. În prezent, magazinele de etnobotanice, cel puțin din București, s-au închis. Traficul stradal este în floare. Când s-au închis magazinele de vise, au fost mâncate florile din Herăstrău…

„Moartea se vinde la plic” Continuă lectura

Băsescu i-a luat fața lui Antonescu în Moldova. În UE, ascultă ordine

Mi se pare „amuzant” cum jocurile de putere de la nivel național au trecut granița. E umilitor pentru mine ca român ceea ce a spus Traian Băsescu la Vilnius, că are impresia că președintele Ucrainei, Viktor Ianukovici,  are el impresia că poate să se târguiască cu Uniunea Europeană. Păi dacă Uniunea are un interes enorm și se roagă de Ucraina să semneze acordul, Ucraina nu are dreptul să joace? Ne vreți, ce dați în schimb? Și înainte, nu după. Că am văzut ce ne-au dat și nouă după. O mie de restricții și marele beneficiu să fim considerați rebuturule comunității. Nu, Băsescu spune că nu se târguiește cu UE, că în Uniunea e simplu: ori accepți, ori nu și la revedere. Niște sclavi.

Continuă lectura

Filosofia unei miserupiste: „nu mă interesează”, „și ce dacă”, „simpatic/ă”, „urât”

Eu joc două piese mari. Una pe plan profesional, alta pe plan personal. În mod clar, am mult mai multe măști. În relația cu ceilalți fiecare dintre noi este un personaj.

Eu sunt egală. Niciodată nu m-am simțit nici mai sus, nici mai jos față de ceilalți. Am intrat ușor în medii înalte, am intrat, la fel de ușor, în așa-numitele „medii de jos”. Pot să vorbesc cu un avocat, un senator, un economist la fel de bine cum vorbesc cu un om al străzii, un consumator de droguri, o femeie de serviciu. În fața mea, toți sunt egali. Nu am un interes ascuns în absolut nimic din tot ce fac, nu mă interesează să ajung consumatoare de droguri, nici senatoare. Pot să fac orice în mediul profesional. Pot să vorbesc cu oricine. Nu am emoții, nu mă impresionează în sensul în care trebuie să mă pregătesc sufletește o zi pentru a pune o întrebare. Sunt un om simplu, care vrea niște răspunsuri, neimpresionat de funcții înalte și orice alte superficialități. Asta e profesional. Ca om, așa am fost mereu, încă din școala generală. Mereu am simțit că am în față o limită, un obstacol imposibil de trecut, pe care l-am depășit incredibil de ușor prin simplitatea existenței. Și am tot depășit limite. Știu că pot mai mult, știu că am multe obstacole în față, dar știu că le pot depăși pe toate.

Continuă lectura

Da, da, ninge! Și ce dacă? Mie-mi place

Mereu când se întâmplă ceva în viață, care ar putea fi evitat sau ar putea foarte bine să nu existe spun: „Și ce dacă?”.

Da, acum ninge-n Capitală. Al naibii de rău. Ador fulgii mari, mari de zăpadă, Crăciunul, să fac om de zăpadă, să bat persoanele dragi cu bulgări, peisajele frumoase de iarnă, cadourile de sub brad, cum ne ferim cu toții cu același scop, să fim o dată pe an „Moș Crăciun”.

tumblr_mezlgkZvaC1rc2doxo1_500_large

Continuă lectura

Femeile paria

Femeile paria sau cum am ajuns să fim văzute ca niște paria de alte fete…

Foarte simplu. Unele persoane ne văd pe noi, fetele ieșite din relații lungi, ca pe niște paria. Trăiesc cu impresia că noi vrem să le „furăm” iubiții pentru că suntem singure. Așa ajung să nu se mai vadă cu noi nici măcar la un suc. Ieri vorbeam cu câteva prietene, aproape toate ieșite din relații de lungă durată de cel puțin patru ani și toate fără iubit. Una dintre ele ne spune că a ajuns să se simtă o paria pe lângă fetele cu iubit.

Continuă lectura

Cum uităm să (ne) mai iubim

Ora 6:00, alarma zilnică, de luni până vineri. Mă trezesc la 06:45. La 07:05 trece maxi-taxi. Mereu întârzii la muncă, ajung în redacție la 08:15. La 16:00 ies, ajung la 17:00 la facultate. Sunt zile în care intru la 18:30. Ies cel mai devreme la 19:00 și cel mai târziu la 21:00. Ajung la prietenul meu la 20:00 sau 22:00. Timpul pentru noi a devenit atât de scurt, deodată. Din  zilele întregi începute cu o cafea pe terasă și terminate seara în parc sau la un film, timpul nostru s-a rezumat, dintr-o dată, la doar câteva ore. Sunt orele în care mă chinui cel mai mult să mai stau trează. Până pe la miezul nopții, când cel mai adesea mă pregătesc să mă duc spre casa mea… Și am încercat să mă împart și să las o fărâmă de energie pentru toate și cel mai mult pentru persoana unde-mi găseam de fiecare dată liniștea și fericirea. Nu am reușit și-mi doresc nespus de mult o zi de 48 de ore.

edit_183345

Continuă lectura

O insensibilă

Într-o lume a egalității, sensibilitatea unei femei este considerată o slăbiciune. Un profesor ne-a spus odată: ”Femeile nu trebuie să se lupte pentru a fi egale cu bărbații, pentru că sunt deasupra lor”. Ironic sau nu. Eu cred că puterea nu se măsoară în ce poți face fizic, puterea se măsoară, din perspectiva sensibilității, în posibilitatea unei persoane de a-și masca trăirile. Se mai spune că băieții nu plâng niciodată. Nu am văzut mulți plângând. Când mă emoționa ceva  foarte tare, povesteam ore în șir un lucru care se întâmplase în cinci minute. Și eram ca un copil de cinci ani pe care nu-l mai oprea nimeni. Povesteam unui ”perete”. Timpul m-a schimbat și emoțiile, sentimentele și trăirile le țin doar pentru mine și câteva persoane, care s-au străduit să ajungă acolo unde știau că se ajunge greu și de unde nu se pleacă niciodată. Continuă lectura

Ziua onomastică a Regelui Mihai I… m-a lăsat fără cuvinte- FOTO

Kiseleff-ul, în general, e pustiu. Astăzi, trotuarul care trece pe lângă Muzeul Țăranului Român a fost plin. De bătrâni, de copii, de adolescenți. Toți aveau același drum. A fost ziua onomastică a Regelui Mihai I și Ziua Porților deschise la Palatul Elisabeta. Niciodată nu am crezut că atât de mulți oameni, peste 2.500, pot fi strânși într-un singur loc de o persoană, din iubire, respect, credință. Cu toți au strigat: „La mulți ani, Majestate”. Deși de obicei sentimentele și emoțiile ajung destul de greu la mine, am simțit în jurul meu multă emoție. Am văzut lacrimi, zâmbete, așteptare, nerăbdare, mândrie. Jurnaliștii, presați de timp, își ștergeau lacrimile și aplaudau odată cu mulțimea. Erau oameni în scaune cu rotile, în baston, copii educați de părinții lor să iubească. Cu toții aveau în mână steaguri tricolore și strigau „Trăiască, Regele!”. În grădina palatului a avut loc un concert de muzică militară reprezentativă. “Treceți batalioane române Carpații” a umezit ochii unui bătrân de aproximativ 60 de ani. 

DSC_0504 Continuă lectura

Dragi băieți, chiar sunteți nașpa! Am primit confirmări :)

Ieri (n.r. marți), am scris un articol despre de ce cred eu că unii băieți sunt nașpa. Lipsa mea de imparțialitate i-a înfuriat pe unii care au spus că sunt inteligenți și romantici. Alții, care mai mult ca sigur s-au regăsit în ceea ce am scris, erau interesați despre viața mea sexuală. Frustrații! Mi-a plăcut că au fost băieți care au apreciat ceea ce am scris. Da, există și băieți feminiști și care nu s-au regăsit în ceea ce am scris, nu doar mitocani ”inteligenți”, ”culți” și foarte siguri pe ei! Ăăă… și modești. Astăzi, vorbind cu o prietenă (da, știu, cine se aseamănă se adună) îmi spune despre cum postarea mea i-a amintit despre clubul plini de băieți nașpa și nesimțiți.

38197

Continuă lectura

An ELECTORAL: Cum măresc aleșii salariul minim cu taxa pe stâlpi

Aleșii noștri ori calculează doar cu jumătăți de milioane, ori nu știu să mintă. În urma noului acord cu FMI, pe lângă alte taxe, s-a stabilit creșterea salariului minim al bugetarilor în doi pași: primul pas: 900 de lei, al doilea: 1000 de lei. O altă prevedere, care nu a fost anunțată direct, este o scumpire a gazelor și a energiei electrice. Este ascunsă în spatele numelul de impozitul pe proprietate pentru construcţiile speciale. Acest impozit va duce, potrivit lui Ialomițianu, la o creștere deloc neglijabilă de 20%, care se va regăsi în factura de energie electrică și de gaze naturale. Ponta a confirmat, Chițoiu a calculat.

Continuă lectura

Dragi băieți, sunteți nașpa!

Da, chiar sunteți! Să vă explic de ce.

images-1

Continuă lectura

O nouă luptă. Pentru Foxy

Toată viața mea a fost o luptă. Și am luptat în fiecare zi. Însă sunt momente în care simt că nu mai pot să lupt. Astăzi a fost unul.  Astăzi am fost extrem de neputincioasă în fața unei dureri. Nu am putut să o opresc, nu am putut să o îndepărtez. Lacrimile nu au folosit la nimic. Cățelușa mea și a prietenului meu, Foxy, a fost diagnosticată cu o posibilă displazie de șold când avea 6 luni. I-am dat tratament zi de zi, am fost la consultație o dată la 15 zile.  În fiecare pastilă stătea o fărâmă de speranță. Și au fost câte șase pe zi. Fiecare vizită la cabinet a fost cu speranța să ne spună: E bine. Acum are 8 luni și două săptămâni și astăzi a fost mai rău ca niciodată. Nu a putut să mai meargă. Își târa piciorul după ea și nu am putut face nimic mai mult decât am făcut până acum. La nouă luni urmează să-i facem o nouă radiografie. I-am mai făcut una la 7 luni și ceva, orientativă. Atunci am aflat că oasele ei nu s-au dezvoltat bine. Că nu au asimilat calciul. De când am luat-o, de la două luni, i-am dat 20 de zile calciu cu zece zile pauză. Dar nu l-a asimilat. Fiind de talie mare, asta a distrus-o. Oasele ei sunt subdezvoltate. Am schimbat calciul, am schimbat o dată și tratamentul. Nimic. Vrem doar să fie sănătoasă. 😥

Foxy- 6 luni

Foxy- 6 luni

Continuă lectura

Propun să fie „eutanasiate” toate fântânile arteziene

Propun ca domnii parlamentari să discute, marți, în plen, pe lângă „eutanasia” câinilor maidanezi și „eutanasia” fântânilor arteziene. O fetiță de doi ani a murit înecată într-o fântână arteziană dintr-un parc din Capitală. Cine s-a scandalizat? Nimeni. Bunicii, care o avea în grijă, i s-a făcut rău și a luat-o salvarea. Fântâna arteziană a fost oprită. Oricând, oriunde, în orice altă fântână arteziană se poate îneca un copil nevinovat. Deci, dragi parlamentari, vă propun să votați și eutanasia fântânilor. Și domnului Oprescu îi doresc un dublu referendum. Bani în minus la bugetul de buzunar.

Continuă lectura

Nu plânge, părinte! Fii torționar, doar ți-a murit copilul sfâșiat de câini

Poveste adevărată din România. Doi copii se plimbau liniștiți cu bunica prin Parcul Tei. Copiii dispar, bunica îi așteaptă. Vreo 45 de minute, spune femeia. Unul se întoarce, ajunge singur acasă, îl aduce poliția- trei variante spuse de aceeași persoană, bunica. Confuz. Unul este găsit pe o proprietate privată mort. Avea doar patru ani. Tatăl spune la televizor: „Asta e, mă bucur că mai am unul”, „S-a întâmplat”. Fără nicio lacrimă, fără nimic. O răceală care provoacă indignare. După câteva apariții „mondene”, spune: „Pentru toți cei care spun că nu sufăr” și continuă cu alte tâmpenii. Fără nicio lacrimă, fără urmă de suferință pentru copilul de patru ani, care tocmai îi murise. Era doar indignat pe cei care nu-i văd suferința lui. Mama „este atât de îndurerată încât are puterea să citeze din Constituție pe Facebook”. Așa spunea o doamnă de la Antena 3. O alta de aceeași televiziune îl întreabă pe un reprezentant al federației pentru protecția animalelor: „Da’ de unde știți că era teren privat? Era maidan?”. Serios? Și de ce era gard? Și de ce a fost amendat proprietarul terenului privat? Dar tu de unde știi că era maidan? A fost amendată Adminsitrația locală, Primăria, Onțanu?

Continuă lectura

Penibil

Pe Facebook, la Tv, toți suferă pentru un copil de 4 ani, care a fost sfârșiat de mai mulți câini. E o tragedie. Vina nu este nici a câinilor, nici a copilului. Un copil gingaș, pe care îl jelește o țară întreagă profund și ipocrit. Pe cine interesează de acel copil, cine l-a cunoscut, cine a plâns pentru el? Să fim serioși, ipocriți la drumul mare!

Bunicul copilului, de altfel singurul cât de cât afectat, a spus că nepotul lui nu a avut nicio vină, dar nu aruncă vina nici asupra animalelor, ci asupra oamenilor care nu s-au ocupat să le facă un adăpost, pentru că „animalele nu sunt vinovate”. Tatăl, lejer de altfel, a spus că s-a întâmplat, asta e.

Continuă lectura

Sentiment de fugă

O stare ciudată. Prea multă nepăsare mă apasă. E un sentiment de fugă. De țară, de oamenii ei și de politicieni.

De țară aș fugi. Într-una mai săracă, unde să fac bani din nimic, unde să trăiesc cu libertatea că de mine depinde dacă îmi duc traiul în glorie sau în mizerie.

Continuă lectura

Iubesc litoralul românesc. Unde alții văd defecte, eu văd perfecțiune

De la vârsta de 8 luni merg la mare în România. Eram o creață grăsană, care râdea. Aveam câțiva dințișori. Iubesc marea! Este ca o parte din mine. O iubesc cu oamenii de pe plajă, cu plaja aglomerată, cu răsăritul pe care-l văd cu ochii întredeschiși. Iubesc plaja dimineții pustii din Costinești și plaja serii pustii din Eforie Nord.1186038_10200405782207465_1387655976_n

Continuă lectura

Nu spune că ești părinte, supranumitule!

Dragi supranumiți părinți, procreerea este caracteristică vouă, cățeilor, pisicilor, vacilor, etc. A fi părinte nu înseamnă a naște și lăsa în voia sorții. Asta e doar biologic. La fel se întâmplă cu mamele surogat, doar că ele sunt plătite pentru asta. De ce credeți că nu procedează corect „părinții” care-și aruncă copiii la gunoi? Și voi îi aruncați în voia sorții! Nu sunteți cu nimic mai presus. Singura diferență este că nu faceți drumuri pe la Poliție, nu plătiți o amendă că v-ați omorât copilul. Norocoșilor!

Continuă lectura

Au început să-și arunce câinii pe străzi!

Titlul reprezintă cuvinte de căutare prin care cineva a găsit blogul meu. Mi-a amintit că de ceva timp vreau să atrag atenția asupra acestui lucru. AU ÎNCEPUT SĂ-ȘI ARUNCE CÂINII bucureștenii cu suflet mare. Doi pechinezi au apărut la mine în zonă într-o dimineață. Un lățos asemănător cu un setter a apărut și el. În Parcul Carol mi-a fost atrasă atenția asupra unei cățelușe (FOTO), care a fost părăsită de stăpâna ei iubitoare în țarcul cățeilor, plângea de două zile.

993643_10200316597057892_438950028_n

Continuă lectura

Mintea, la loc de cinste

Mulți își pun mintea la loc de cinste. Dar unde-i locul? Dar cinstea? Nici ei nu știu, dar știu că vor să o pună la păstrare. Și o păstrează o viață întreagă, dând impresia că… nu gândesc niciodată. E bine că nu o decongelează de mai multe ori ca să se strice.

Continuă lectura

Iubirea nu cumpără pamperși, iresponsabililor!

E asemănător principiului „iubirea nu ține de foame”, dar mult mai rău. Când sunt doi  e diferit. Oricine se descurcă în doi. Bine, aproape.

Continuă lectura

Cine n-a copiat la Bac s-arunce primul piatra

Suntem serioși? S-a creat un întreg tam-tam pentru șpaga dată pentru Bacalaureatul de la „Dimitrie Bolintineanu” din Capitală. Ca să vezi, se dă șpagă la Bac. Și ca să vezi încă ceva, nu e singurul liceu în care se dau bani pentru Bac și nu se dă de anul acesta… la pont au mers domnii de SRI. Pe cine ai deranjat doamnă Vărzaru? Îmi răspunzi când ieși. Sigur, pe Cruduța și pe sor-sa nu le-a deranjat când au dat Bacu’ fată… tot la Bolintineanu acum 3-4 ani. 

elevi-bolintineanu

Continuă lectura

„Bate-o, dar nu-i lăsa semne și n-o face urâtă”

Clericul egiptean Saad Arafat dă sfaturi despre cum trebuie disciplinată femeia. În urmă cu ceva timp am scris articolul Din tată-n iubit- timpul trece, bătaia rămâne și după ce am citit ce a spus Saad Arafat îmi dau seama, cu tristețe, că nu știu să spun cât de departe suntem de această gândire. Într-adevăr, nu avem Legea Sharia, însă în „dacă o bați, nu-i da în față, o striciDaca o bați, n-o înjura. O bați s-o disciplinezi, nu s-o faci de rușine” regăsesc urmele de sânge de pe picioarele fostelor mele colege, pe fața lor albă și mâinile curate și pe spatele plin de vânătăi… Și cât de departe suntem?

islamic_intolerance_400

Continuă lectura

O Românie tot mai nebună și mai săracă

Nu știu dacă statisticile o arată. Nici nu mă interesează niște cifre. Mă interesează ce văd, cu tristețe, în fiecare zi. Nu există drum în care să nu dau de un om nebun, care vorbește singur, râde singur sau are gesturi care se încadrează într-o deficiență psihică. Și este trist.Într-un timp, pe la începutul lui martie, aveam impresia că pe linia lui 331 este un spital de nebuni și le dă drumul în timpul zilei. Eram speriată că mereu ajungeam, nu știu cum, să fiu lângă oameni care aveau probleme cu nervii, și nu știam cum vor reacționa. Mergeam doar lunea cu 331. Mă gândeam că poate-i atrag eu într-un fel, tocmai pentru că sunt sensibilă să văd din ce în ce mai mulți. Au continuat apoi să apară în metrou, în tramvai și tot așa. Și-mi dau seama că lumea înnebunește. Știu că doar 1% din bolnavii psihic din România sunt instituționalizați. În plus, 15% din români suferă de depresie. Poate nu înseamnă nimic sau poate înseamnă mai mult decât aș putea crede eu.

Foto: bestfm.ro

Foto: bestfm.ro

Continuă lectura

Motive pentru care iubim mai mult câinii decât oamenii

Mulți suntem cei care spunem că nu știm de ce, dar parcă ni se face mai multă milă de un cățel amărât decât de un cerșetor. Afirmația este relativă. Depinde de situație. Consider că oamenii au început să facă diferența dintre cerșetorul care are cont în bancă și cel care nu are o pâine. Însă, câinii de pe stradă sunt rezultatul răutății oamenilor. Nu-și decid viața sau moartea. Sunt aruncați sau, în unele cazuri, pierduți. Prea puțini au șansa de a fi adoptați. Dacă e metiș, e maidanez. Dacă e de rasă, e pretențios, îi trebuie carnet de sănătate, o alimentație adecvată. Motive. În timpul unei discuții cu persoane, care, la fel ca și mine, tindem să protejăm și să ajutăm animalele, am ajuns la concluzia că nu doar eu iubesc mai mult un câine decât un om. Prin urmare, vă scriu concluziile la care am ajuns. 

Sursă foto: AnimalZoo

Sursă foto: AnimalZoo

Continuă lectura

Generația învinșilor. Povestea copiilor înlocuiți de carieră și bani

“Familia. Sub asediul modernității?” prima parte a programului “Valori și Modele” are o concluzie dramatică. Copiii de astăzi sunt uitați pentru bani, notorietate și carieră, iar ceea ce nu li se mai poate oferi sufletește li se oferă sub forma unor cadouri scumpe, precum smatphone-uri. Un telefon nu aduce fericirea copiilor uitati de părinti, însă aduce nefericirea copiilor ai căror părinți nu au posibilitatea să cumpere cadouri scumpe. Cei nefericiți devin cei uitați de părinții plecați în străinătate și intră în categoria celor nefericiți cu un smartphone. Aceasta este, pe scurt, situația copiilor din România, a generației învinșilor. 

singur-acasa-

Continuă lectura

Top 5 subiecte importante care nu interesează pe nimeni

După câteva luni de scris în mediul online m-am gândit să fac un top cu cinci subiecte, care nu interesează pe nimeni. Alături de fiecare subiect voi scrie și explicația- chiar dacă e mult mai lungă, voi scrie o parte din motive. Sunt probleme, care, din cauza dezinteresului general, se acutizează pe zi ce trece. Ordinea în care sunt scrise este întâmplătoare.

Slide1

Continuă lectura

Cât de „puternic” te simți când bruschezi un copil al străzii

Eram în tramvai, în „32-ul ăsta unde ne știm toți”. Merg pe principiul egalității indiferent de clasă socială, vârstă, statut. În acest sens, sunt conștientă că există categorii de persoane vulnerabile cum sunt copiii străzii sau copiii care cerșesc pe străzi. Am văzut unul dintre ei. Avea aproximativ opt ani. Era de etnie romă. Pentru noi, românii „superiori”, băiatul poartă o dublă povară: e rom și e cerșetor. Pentru un „bărbat” aflat în trafic, în dreapta șoferului unei mașini vechi, povara a fost insuportabilă. Atât de rău l-a deranjat încât stătea pe poziție de atac. Încruntat, cu corpul înclinat în față și cu pumnii strânși.

Continuă lectura

Ipocrizia traseiștilor politici- „Sunt total împotrivă”

O mare doamnă a devenit colegă cu noii și, totodată, vechii colegi. Aceeași mare doamnă îi spunea lui Turcescu, într-o conferință de presă (pentru facultate, normal), că se aude că B1 și EvZ ar fi dirijate de cineva din PDL. Atunci Turcescu a spus: „E posibil”. Unii mi-ar spune și ce dacă Săftoiu e purtător de cuvânt al PDL. Eu mă întrebam ce a căutat în PNL. Și da, e o problemă. Practici traseismul politic și ieși în față ca să spui „sunt întru-totul împotriva traseismului politic”. 

adriana-saftoiu

Continuă lectura

Cum ne mint, cu nesimțire, asociațiile pentru ajutorarea câinilor

Un câine bătrân și bolnav mi-a fost aruncat, astăzi, la poartă. Alături de el erau două oase de pui. Să fie oameni. Eventual, să-l omoare mai repede. Am ieșit la el și când am întrebat „bătrânule, cine te-a aruncat aici?”, cu ultimele forțe s-a ridicat, a venit la mine și a început să dea din coadă fericit. A căzut. Nu se putea ține pe piciore, dar avea încredere în mine și ar fi cerșit și ultima dovadă de căldură. Nu puteam să-l las pe stradă, nici să-l iau la mine. Am început să caut o fundație, o asociație- aia care strânge fonduri de la noi, oamenii care iubim animalele străzii și încercăm să le direcționăm o parte  măruntă din veniturile noastre. După ce am sunat la mai bine de ZECE  fundații din București, am crezut că am luat-o razna, că habar n-am ce-i aia o fundație. Toți îmi spuneau „Nu, noi nu luăm câini după stradă” sau „Nu avem locuri„. M-am enervat și am luat-o pe următoarea doamnă pe sus. Îmi zice tanti asta de la asociația Laila- care DA, are adăpost- că ei nu iau câini de pe stradă. În descrierea asociatiei scria că iau câini, în special bolnavi și bătrâni și au nevoie de bani. O întreb: „Doamnă, pentru ce luați bani dacă nu îngrijiți câini?”. Îmi răspunde: „Da’ ce vreți să luăm toți câinii?”. Îi răspund- „Nu doamnă, unul singur. Atât!„. Îmi răspunde că nu fac ei așa ceva. Sun mai departe până la numărul 30- atâtea fundații am găsit.

1315385577M0hzmN

Continuă lectura

Din tată-n iubit- timpul trece, bătaia rămâne

„Dacă copilul este bătut când este mic… bătut și iar bătut, iar când întreabă de ce, nu înţelege, când va ajunge mare va face și el la fel.”, este declarația unui copil scrisă Salvați Copiii din România pe Facebook. Însă, știu cel puțin două exemple care nu bat. Sunt bătute de peste 20 de ani. Din tată-n iubit, timpul trece, bătaia rămâne. Normal, sunt femei. Sunt două colege cu care am fost în generală. Verișoare. Una avea mereu semne pe picioare. Nu erau vânătăi, era sânge. În naivitatea noastră de copii, mulți o întrebam de data asta cu ce a bătut-o. Răspundea, la fel de naivă, râzând: ba cu bățul, ba cu o curea, ba cu lanțul. Cu ce apuca. Cealaltă, nu doar a fost bătută, a fost vândută de mama ei unui vânzător de ziare de la Piața Rahova în schimbul drogurilor pentru o zi. Și acolo a fost bătută. Nu făcea bine mâncare, nu făcea bine curat, nu-i rămâneau bani. Era o sclavă a lui, soțul, dar și a familiei lui. Statisticile Salvații Copiii din România nu aratp că s-ar fi schimbat ceva. (*Vezi aici

12493803569p697F

Continuă lectura

Locotenentul din Piața Universității a devenit consilier parlamentar

A protestat împotriva regimului Băsescu, iar Armata l-a exclus. Este cazul fostului locotenent Alexandru Gheorghe- cel care a fost prezent în Piața Universității în iarna lui 2012. Acum, va fi consilier parlamentar al senatorului PSD Valer Marian. El va avea în grijă problemele de apărare și siguranță națională. De amintit este că un alt consilier al senatorului anterior menționat este fostul jurnalist Ovidiu Ohanesian, implicat în răpirea din Irak din 2005.

Sursă foto: dcnews.ro

Continuă lectura

Educație prin bătaie. 38% dintre părinți o recunosc, 68% dintre copii o acuză

Pe principiul bătaia e ruptă din rai, 38% dintre părinți recunosc că își bat copiii. 20%  pun semnul egal între bătaie și educație. Însă, numărul copiilor care spun că sunt bătuți acasă este mult mai mare-68%. Studiul Salvaţi Copiii din România mai arată că 18% dintre copii afirmă că au fost bătuţi acasă cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn. Cercetarea arată că „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, şi într-o anumită măsură, nici de copii, drept comportamente din sfera abuzului fizic.

Copiii fara etichete

Continuă lectura

„Unde se fac femeile frumoase? La parfumerie”. Aroganța ajutorului

De când aveam 13 ani am un obicei. Îmi îndrept părul. E precum cafeaua. Nu am nevoie neapărată de ea, dar nici fără ea nu pot. Ieri, mi s-a ars placa pe care o aveam de vreo patru ani. A fost minunat, mai ales că am părul ondulat și apucasem să-mi îndrept jumătate. În plus, trebuia să plec la facultate. L-am prins. Am plecat. Pe seară, m-am dus să analizez piața să-mi cumpăr o placă nouă. Ajung în Altex. Vine un domn chelios. Îmi arată cea mai bună placă. M-am abținut mult să-l întreb dacă își îndreaptă părul de obicei. L-am întrebat de ce placa respectivă e cea mai bună. Motivul: Avea flori pe ea și, astfel, era cea mai cumpărată. Merg și în minunata Cora, cu angajați extrem de amabili și de simpatici. Atât de mult încât dacă nu vrei să-ți strici ziua, îi eviți. Nu găseam raftul. Am căutat pe lângă rafturile de electronice și electrocasnice, așa cum sunt aranjate și în celelalte hipermarketuri. O întreb pe o doamnă amabilă, angajată Cora, care stătea spijinită pe o masă lângă raftul de electronice: Unde găsesc plăci de îndreptat părul?. Îmi răspunde: „Unde se fac femeile frumoase?”. Îmi venea să-i răspund „la salon”. I-am spus: „E o curiozitate, spuneți-mi dumneavoastră”. „La parfumerie”, îmi răspunde pe un ton de atotcunoscătoare. Normal, femeile nu sunt frumoase și ele se transformă într-un singur loc- la parfumerie, care pentru doamna respectivă însemna lângă săpun și dischete demachiante.  

1323081085trzyDC

Oameni sau păpuși? Ce vrem să devenim

Păpușile Barbie au ajuns vedete. Nu vorbesc de păpușa mică, din plastic. Vorbesc de cea mare. Ele sunt promovate în întreaga lume. În România de ce nu ar fi? Fetițele, care până acum aveau ca model păpușa barbie din cutie, au ca model păpușa cea mare, care trăiește, vorbește  și se operează pentru a deveni o barbie în realitate. Dacă „Barbie minune” ale lumii au devenit așa cum sunt având ca model păpușa din cutie, fetițele de astăzi cum vor deveni dacă au ca model femeia „Barbie” în carne și oase, care este cunoscută în întreaga lume? 

sunt-oameni-sau-papusi-fotografiile-care-au-intrigat-o-lume-intreaga

Continuă lectura

Atentat rasist în Italia. Copil român ucis cu ciocolată cu pesticide

Omor calificat şi tentativă de omor sunt acuzațiile aduse de autorități  în cazul copiilor români din Sicilia intoxicați intenționat cu pesticide. Principala ipoteză este cea a unei răzbunări împotriva familiei de români, în contextul în care ciocolatele cu pesticid fuseseră primite cadou. Cel mai mic, Sebastian, avea doar cinci ani. Avea-pentru că a murit. Un suflet nevinovat a fost ucis de ura izvorâtă dintr-un rasism fără margini a unei familii de italieni. Nu, familia de români nu cerșea. Părinții copiilor munceau de cinci ani în Italia. Ba chiar se stabiliseră într-un orășel. Acolo unde și-au permis. Ceilalți doi frați ai micuțului Sebastian au rezistat și sunt în afara oricărui pericol. Ei au șapte și zece ani. 

127011058350CKgS

Continuă lectura

Bulgaria urlă. Sărăcia ucide. Protestatarii își dau foc

Sărăcia a adus Bulgaria în pragul disperării, disperare care ucide. Al patrulea bulgar și-a dat foc. Ceilalți trei au murit. El e în stare gravă. Are 51 de ani. Toți protestează. Sărăcia și corupția sunt țintele. Gesturilor celor patru protestatri reprezintă cea mai gravă expresie a furiei, neputinței și durerii. Pe scurt, Parlamentul bulgar  fost demis joi. Guvernul interimar conduce Bulgaria. Însă, protestatarii nu au încredere nici în Guvernul vechi de două zile. Ei susțin că Marin Raikov, cel care conduce Guvernul interimar și care a fost ambasadorul Bulgariei în Franța, şi alţi trei membri au servit în Cabinetele conservatoare anterioare. De asemenea, alţi miniştri interimari au legături cu partidul de dreapta GERB, care a condus ultima administraţie. La baza protestelor au stat prețurile ridicate la energia electrică. Ulterior, nemulțumirile s-au extins spre preocupări legate de standarde de viață. 

sofia-bulgaria-mart-young-demonstrators-shout-slogans-against-government-high-electricity-bills-corruption-low-standard-living-29709522

Continuă lectura

Semințe de cannabis, la liber, pe Internet. De ce autoritățile nu fac nimic plus „Moartea în stare pură”

Semințele de marijuana se vând la liber pe Internet. Alături de brichete, alcool, cântare sau lenjerie de pat, chiar și de teste de THC, viitoarele “plăntuțe inofensive” se cumpără printr-un click. Mai mult, majoritatea magazinelor au și pagini de Facebook. Poliția nu poate interveni pentru că semințele  nu conțin THC, substanța vinovată de efectele halucinogene care se găsește în frunze. Astfel, doar creșterea plantelor devine infracțiune, iar “mascații” nu-i calcă pe cei care-și umplu buzunarele din vânzarea de semințe. Mulți dintre cititori probabil vor spune că nu știu cât de bună e marijuana, că nu citesc articole din ziare străine, că nu știu ce medicament extraordinar e și cât de mult bine poate să facă. Au mare dreptate. Nu, nu știu! Nu l-am încercat. Dar știu că trăiesc în România și știu că aici e ilegală pentru că are efect halucinogen. 

1333430668fWOK9I

Continuă lectura

Noul Papă, așa cum doar Buenos Aires îl știe- Foto

Un necunoscut pentru mulți, noul Papă nu a fost printre preferații caselor de pariuri și nici în topul celor mai posibili papi, dat de televiziunile din întreaga lume. Caracterizat prim umilință, simplitate, smerenie, Papa Francisc I reprezintă schimbarea. A fost un apărător al săracilor. El este primul Papă din exteriorul Europei și implicit primul din America de Sud. Simplitatea sa o putem constata din alegerile pe care le-a făcut atunci când se putea bucura de mult. Deși avea la dispoziție o reședință episcopială, a ales un apartament mic din Buenos Aires. Ar fi putut să se deplaseze cu limuzina cu șofer, dar a ales mijlocul de transport în comun. Jorge  Mario Bergoglio este cel care a trimis preoții în stradă printre oameni, dar și în casele lor. Noul Papă provine dintr-o familie umilă cu cinci copii. Tatăl, Mario, era imigrant italian și lucra la calea ferată, iar mama, Regina, casnică. Pot spune că este primul Papă care-mi atrage atenția. Este primul om din lume, cel puțin după aparențe, despre care pot spune „Da, el merită să fie Papă!”. Este uman. M-a atras și povestea lui de iubire. S-a îndrăgostit de o fată când era tânăr. I-a spus că dacă ea nu va vrea să fie soția lui el o să se facă preot. Prin tot ce face și prin tot ceea ce este, este cel care merită să fie Papă. 

jorge-bergoglio-el-nuevo-papa-1677253w615 Continuă lectura

Copil cerșetor- lacrimi, sânge și durere. O imagine care ar fi cutremurat pe oricine

Plin de sânge, cu arcada spartă, cu pielea albă și curată, îmbrăcat în pijamale și încălțat cu o pereche de papuci cu  câteva numere mai mari, un copil plângea în hohote. Era frig. Cu mâna întinsă a trecut prin tramvaiul 25 de un capăt la altul. Toți se uitau la el. Nimeni nu l-a întrebat nimic. Nici eu. Avea aproximativ 12 ani. Am plâns de durerea lui. Era o durere care impresiona pe oricine. Mi-am dorit mult să-l mai văd măcar o dată pentru a-l întreba ce are, de unde vine, ce pățise. L-am revăzut după două săptămâni. Din întâmplare. 

crying-child-29541113

Continuă lectura

Egalitatea de șanse- drept fundamental. „Ce-i aia?” Nu interesează pe nimeni

„IA MAI TRECETI LA CRATITA SI SCHIMBAT SCUTECE.MAI LASATI POLITICA” sau  „ce vor???nu le inteleg nici mort!ce vor aceste femei?”  sunt două comentarii la o știre prea puțin vizualizată. Nu interesează pe nimeni. Pentru femeile angajate part-time, pentru cele sărăcite și trimise în șomaj și mizerie, pentru cele discriminate la serviciu și-n propriul cămin, pentru cele bătute în propria casă- pentru ele a ținut un discurs în plenul Parlametului European și pentru ele se luptă să obțină egalitate de șanse europarlamentarul Corina Crețu. Dar pe cine interesează? Pe ele, nu… a devenit o obșinuință. Pe ei, nici atât. Pentru ei e un drept al masculinității redusă la primitivitate animalică.

Foto: caleaeuropeana.ro

Foto: caleaeuropeana.ro

Continuă lectura

Culisele discursului președintelui. Ce nu s-a văzut la TV

Așa cum probabil știm, astăzi, președintele Traian Băsescu a ținut un discurs, primul în noul Parlament, despre problemele de politică europeană. Însă, puțini au văzut protestul lui Ghișe- pe tricou scria „Poporul este suveran”, ignorarea reciprocă a doi dintre candidații la șefia PDL, Vasile Blaga și Elena Udrea. Cei doi și-au făcut și campanie. Fiecare, în mijlocul susținătorilor. Să nu uităm și de ședința spontană a PP-DD din mijlocul Parlamentului. Ei bine, politica e o comedie. Să nu uităm că unele comedii se încadrează la drame sau dragoste. Și cum viața bate filmul, politica românească este un amestec de dramă, comedie, dragoste, mister.

Ghișe protestează: Poporul este suveran

Ghișe protestează: Poporul este suveran

Continuă lectura

„Țigancă împuțită”

Ieri stăteam pe un scaun din tramvaiul 41. Mergeam cu el de la un capăt la celălalt. Se urcă o femeie de etnie romă. Cerea o pâine sau 50 de bani. Avea cam 70 de ani. Bărbatul de lângă mine când o vede spune „țigancă împuțită”. Nu puțea. Îi arată cu degetul direcția și-i spune „În spate”. Femeia nu zice nimic. În baston, se îndreaptă spre spatele tramvaiului. Era curată. Purta straie de țigancă autentică. După ce a trecut, bărbatul de lângă mine ținea mâna la nas. Se întoarce bătrâna să se ducă în față. El deschide geamul în semn că mirosul ar fi atât de înțepător încât era necesar. Tot nu am simțit niciun miros. Un altul, mai tânăr, care stătea în cealaltă zonă de scaune față-n față, ridică din sprânceana arcuită și vopsită. Cu doi cercei în aceeași ureche și cu sprâncenele mai închise la culoare decât părul se uită „de sus” la fata de lângă el și face semn spre bătrână. De etnie romă, bineînțeles. Sau „țigancă împuțită”, cum i-a spus cel dinainte. Fata nu spune nimic. Îl susține în orice zice și atât. Mă uit la el. Se uita de sus la bătrână așa cum se uita și la iubita lui. La fel se uita și la telefonul cu clapetă. Râdea batjocoritor. Râdea singur. Valoarea lui, ca om, era măsurată doar de el. Știa că este superior. El nu are nevoie de confirmare chiar dacă liftul superiorității îl duce la subsol. 

???????????????????????????????????????

Continuă lectura

Anunț de angajare uimitor. Ce trebuie să facă secretara ideală pentru un consilier județean

Astăzi, am citit un anunț de angajare uimitor pe bestjobs.ro. Era postat de un consilier județean. Acum, după mediatizare, l-a șters. Îl cheamă Boerescu Mihnea Mihai. Pe el nu-l interesează cartoanele, adică diplomele, pentru că ele nu au învățat pe nimeni să supraviețuiască în junglă. Îl interesează, în schimb, ca secretara să nu „năpârlească”, să nu fie pițipoancă, să nu poarte fuste scurte, să nu aibă decolteu și să nu poarte tocuri. În plus, să nu-i placă viața de noapte. Și multe alte cerințe…De asemenea, în opt ani de activitate pentru un salariu de 300-500 de euro pe lună, secretara primește un teren, o mașină, o casă „la roșu” și una „la cheie”. Însă, cuvintele sunt în plus în acest caz, vă las să citiți în tihnă anunțul. 🙂

mihnea_mihai_boerescu_95136500

Continuă lectura

Țara cu instinct matern amputat. Copiii nimănui

Statistica nu este un număr. Înseamnă viață. 1500 de copii au fost abandonați în 2012 în maternități sau alte instituții. 79.901 au fost părăsiții de părinții care au plecat să muncească în străinătate. Pentru o viață mai bună…A cui viață, a copilului care stă în grija vecinului? Copilul  care nu are cui să-i vorbească? Sau copilul pentru care nu are cine să se bucure? Aici avem doar „statistica”. Realitatea este alta. Una dură. Fără milă. Ei, copiii cu ochi triști, trăiesc în țara în care prea mulți sunt abandonați și prea puțini adoptabili.

1328280327N54z7P

Continuă lectura

Când toți strigă-n cor trădător și oportunist

Trădător, oportunist sau politician? Asta-i întrebarea. De ce toți se așteaptă ca politicienii să fie oameni? Nu sunt mereu oameni. Când sunt politicieni sunt politicieni. Unde e puterea, acolo și ei. Un muncitor preferă să lucreze într-o fabrică în insolvență sau într-una prosperă? Evident, a doua variantă. Așa și ei, politicenii. Că se joacă cu mine, cu tine și cu alții ca noi e adevărat. Unii nu votăm pentru cineva, ci împotriva cuiva. Însă, câțiva din acel „cuiva” trec la cei pe care-i votăm. Și atunci, de ce mai votăm? Unii cu indignare, alții cu speranță. Toți vrem mereu același lucru. Schimbarea. Și când schimbarea ne dezamăgește vrem să o schimbăm. 

caricatura-zilei-23-04-2012-10975307-1

Continuă lectura

Cum salvează iubirea de mamă când medicii pun preț pe organe. „Știți cât valorau organele?”

Un accident de mașină i-a distrus viața unei tinere din Brașov. Ajunsese un suflet prizonier într-un corp rece. A fost de trei ori în comă. De trei ori medicii i-au vrut organele. Mama ei a luptat și a crezut. Cei care trebuiau să-i salveze viața copilului ei o făceau nebună. Când mama Mirabelei, doamna Cărămidaru, urla că-i moare copilul, medicii spuneau că e bine. „Știți cât valorau organele?”, au întrebat-o ei. Le-a răspuns: „Aveți soție și copil acasă?”.

544303_421338937957913_757334524_n

Continuă lectura

Escrocherii la telefon „Plătește dacă vrei ca fiul tău să nu înfunde pușcăria!”

Am citit pe un blog despre un caz de escrocherie la telefon. Nereușit! Știam de ceva timp de el. Multe au reușit. Părinți, bunici au fost păcăliți și sărăciți de economiile strânse o viață întreagă. Principiul escrocilor este „Fiul tău a făcut ceva grav. Dacă nu vrei să meargă la pușcărie, dă-ne bani!”. Strategia este însă mult mai elaborată. Naivi, bunicii fac orice pentru a-și salva nepoții. Pe vremea lor nu erau astfel de escrocherii. Nu era nici telefon. Poliția are aceeași variantă ca la escrocheria precedentă (ai câștigat un super premiu, trimite-mi credit și-ți trimit banii), că cei care sună sunt din închisoare. O spun lejer oamenii legii. Au rezolvat cazul. Dar cei din pușcărie de ce au telefon? Și dacă tot știu cine sunt vinovații, de ce nu le iau telefoanele și nu le încarcă pedepsele?

pacaliti_prin_telefon_din_inchisoare

Continuă lectura

Cioacă joacă șah cu Justiția și leapșa cu fiul minor

Cristian Cioacă este Cristian Cioacă. Nu are nevoie de o introducere. Și-a făcut-o singur. Ceea ce mă miră, însă, este că ucenicii Justiției încă-l mai cred. Cu  mii de variante ale urmelor de sânge. Cu varianta „căutați-o pe Elodia în mânăstiri”. O altă variantă- „a plecat din țară”. Interpolul știe. Totul a fost jucat de Cioacă și acceptat de Jusitiție. Este ca un film prost în care ea, Justiția, are rolul principal. Acum, polițistul face o nouă mutare. E aproape de șah mat. Și-a introdus în proces fiul de 8 ani. Ca parte vătămată. Îl implică în procesul în care tatăl său este acuzat de omor calificat și profanare de morminte.

cioaca

Continuă lectura

Când statistica înseamnă viață, plicul nu ți-e prieten

Plicuri cu vise. Promisiuni deșarte care îi afundă într-o lume de unde nu au cum să iasă fără ajutor. Dependența de droguri nu promite zile mai frumoase. Ei și ele se afundă într-o lume tristă, una a virusului HIV, a hepatitei B și C. Criza nu le este nici ea prietenă. Puținele ONG-uri care îi mai ajută sunt constrânse financiar. Îi pot părăsi când au cea mai mare nevoie de ajutor și când nimeni nu le mai întinde o mână.  

news-20110221-02402253-89055917

Continuă lectura

The BeLoved G.

Be the one you love

Fashion with no limits

Smile! You’re at the best fashion site ever

Ce-am mai descoperit azi

Muzici. Cărți. Oameni. Chestii. Oportunități.

My Blog

Smile! You’re at the best WordPress.com site ever

That Random Comic Blog

Life is a comic strip and we are the characters.

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

sperantaunuiartist.ro

Acest site isi propune sa promoveze cultura in pictura

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

Paiat(z)a

Un izvor de intelepciune

endorfinul

diminueaza perceptia durerii

I'm feeling free RO

Ce nu văd alţii vedem noi

Alexbidam - Blogul fara nume

Un blog cu toate pentru toti

Doman Daniel Blog

A fine WordPress.com site

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Manzatu

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: